Aceste valuri de imagini ce se desprind si se intrepatrund prin rememorare, imi imbraca intreaga fiinta, trezindu-ma in vesnicie. Fotografiile sunt ferestre de suflet ce se deschid si fiece dor prinde viata, manifestandu-se involuntar de cotidianul in care isi fac simtita prezenta.

Aerul cu iz de vechi, se rasfira si aseaza eul intr-o lumina confuza , opaca, dar odihnitoare, sub valul de impresii ce incita sangele invaltorit al atator generatii trezite in noi.

Chipurile serioase, suave, imbufnate, extaziate, indragostite sau triste, sunt alteritatile noastre ce ne imbraca firea intr-un dans de iele, asezandu-ne si reasezandu-ne povestea.
Aici suntem noi cu toate ale noastre…farama cu farama, clipa de clipa, zambet cu zambet, zbor infinit de vise acumulate.
Acestea suntem noi, crampeie de timp imprastiate de destin si adunate in amintiri, un resort ce nu se va sfarsi niciodata, cat omul va inalta regatul lui ,,a fi”.

Iubiri cladite si risipite si ruginite si reparate si repartizate si sfaramate si acoperite si dezvaluite si mai ales valurite de marea nesfarita a vietii, ce ne ademeneste in sine ca o samanta ce trage toate sevele pamantului – mama.
Cu povara sangelui in brate, defilam prin labirintul amintirilor mostenite ancestral, fericindu-ne si despovarandu-ne de ziua cea de azi…

Aici esti tu, mama! … prin venele mele de hartie si nonculoare … te port pe tine suava bunica … eterna tinerete cu marginile zimtate, dar mai ales in imbratisarea firii patimase, ma regasesc in tine, strabunicule… parinte al vesniciei mele….

Valtoarea memoriei involuntare, un onirism mostenit, este chiar povestea propriu-zisa, transmisa din generatie in generatie, din vis in vis, cu evadari ale firii eternizate in aceste imagini ale vietii in mii de ipostaze.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *